Aplicarea regulilor de concurenta in contextul starii de urgenta

Intr-un context legislativ normal (in afara starii de urgenta), regulile dreptului concurentei sanctioneaza practicile anticoncurentiale constand, printre altele, in stabilirea preturilor, limitarea/controlul productiei si al comercializarii, impartirea pietelor, aplicarea, in raporturile cu partenerii comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente etc. Totodata, abuzul de pozitie dominanta al unei companii detinand o cota de piata importanta (o cota de piata de peste 40% prezuma o pozitie dominanta) este sanctionabil de catre autoritatile de concurenta.

Insa, starea de urgenta per se este de natura sa permita nu numai restrangerea anumitor drepturi ale cetatenilor, ci si restrangerea concurentei, prin, spre exemplu, interzicerea circulatiei pe anumite rute sau prin rationalizarea alimentelor si a altor produse de stricta necesitate. Astfel de masuri pot conduce la o diminuare a concurentei pe piata relevanta, insa va fi justificata de masura instituirii starii de urgenta.

In acest context, o reducere a activitatii economice si implicit a veniturilor operatorilor economici, acestia din urma ar putea fi tentati sa adopte masuri de redresare care ar putea sa incalce normele de concurenta, precum intelegerea cu alti operatori economici in sensul impartirii pietelor si aplicarii unor conditii inegale la prestatii echivalente (de exemplu, doi operatori economici se inteleg sa distribuie impreuna intr-o anumita zona deficitara la un pret mult mai mare fata de alte zone de distributie). Este important de mentionat faptul ca situatia economica speciala determinata de starea de urgenta nu poate reprezenta in niciun caz o justificare pentru incalcarea normelor de concurenta, iar comportamentele sanctionabile in mod normal vor ramane sanctionabile si pe timpul starii de urgenta.

Potrivit Consiliului Concurentei, companiile pot adopta unele masuri justificate de prevenirea raspandirii coronavirusului[1]. Autoritatea de concurenta insa declara ca urmareste foarte atent comportamentul companiilor, intrucat masurile adoptate de catre companii nu trebuie sa conduca la restrangeri ale concurentei. In acest sens, sunt interzise urmatoarele practici:

• cresterea preturilor fara o justificare obiectiva (precum cresterea costurilor de productie etc.);

• schimbul de informatii sensibile: preturi (strategii, reduceri, discounturi), structura preturilor (cercetare, productie, distributie), termeni si modalitati de comercializare, strategii de promovare, veniturile si volumele corelate vanzarii, marja de profit, cota de piata, teritorii, liste de clienti/ distribuitori/ furnizori, ofertele planificate si/ sau depuse, volume achizitionate, planuri de afaceri si investitii (anticiparea intrarii pe piata, investitii planificate) sau nivelul de utilizare a capacitatilor de productie.[2]

• excluderea unor concurenti de pe piata;

• abuzul de pozitie dominanta;

• realizarea de intelegeri anticoncurentiale, in vederea eliminarii comercializarii unui anumit produs/ serviciu, fixarea preturilor, impartirea clientilor si a teritoriilor).

Ca exceptie, avand in vedere situatia de criza, atat Consiliul Concurentei[3], cat si autoritatile de concurenta din Uniunea Europeana[4], sunt de acord cu privire la faptul ca operatorii economici pot actiona coordonat astfel incat sa evite deficitul de produse esentiale si sa asigure o distributie echilibrata a acestora[5].

Exemple de practici permise in starea de urgenta, conform Consiliului Concurentei[6]:

• comerciantii cu amanuntul isi pot coordona atat transporturile de marfa, pentru a asigura aprovizionarea de produse de baza din toate domeniile, cat si livrarile la domiciliu pentru persoanele care nu isi pot parasi locuințele si pentru consumatorii cu grad mare de risc;

• administratorii platformelor de comert online pot impune masuri pentru limitarea cresterilor nejustificate ale preturilor pentru produsele si serviciile de baza sau pot suspenda vanzarea anumitor produse daca exista suspiciuni de abuz;

• producatorii pot stabili preturi maxime pentru produsele lor – masura care ar fi benefica in masura in care s-ar limita cresterea nejustificata a preturilor la nivelul distributiei;

• limitarea cantitatilor de produse esentiale achizitionate de o singura persoana sau pe un singur bon.

Uneori este dificil a delimita un comportament concurential de unul care poate ridica riscuri din punctul de vedere al normelor de concurenta, sens in care companiile vor trebui sa analizeze intotdeauna in prealabil masurile adoptate pe piata, in special in contextul starii de urgenta.

[1] Comunicatul Consiliului Concurentei din data de 13.03.2020 (Inapoi)
[2] Ghidul Consiliului Concurentei privind conformarea cu regulile de concurenta din data de 05.12.2017 (Inapoi)
[3] Comunicatul Consiliului Concurentei din data de 23.03.2020 (Inapoi)
[4] Antitrust: Joint statement by the European Competition Network (ECN) on application of competition law during the Corona crisis din data de 23.03.2020 (Inapoi) [5] Antitrust: Joint statement by the European Competition Network (ECN) on application of competition law during the Corona crisis din data de 23.03.2020 (Inapoi) [6] Comunicatul Consiliului Concurentei din data de 13.03.2020 (Inapoi)